Iubire fara natura

Te-am iertat pentru a nu stiu cata oara
Chiar daca am stiut cat o sa ma doara
Nu mi-a pasat de ce o sa spuna sufletul meu,
Am vrut sa nu ma mai simt vinovata mereu.
Stiu si simt ca m-am schimbat,
N-ai vrut sa ma crezi.Ti-am demonstrate.
Ti-am aratat k stiu sa te iubesc
Si cat o sa fi al meu o sa te pretuiesc.
Eu defapt te-am pretuit mereu,
Si cand ai incetat sa fi al meu.
In schimb,tu ma alungai de fiecare data
Cand vezi ca te cert si sunt suparata.
Poate ar trebui sa regret fiecare clipa cu tine,
Toti imi spun ca nu am facut bine,
Ca ar trebui sad au uitarii tot ce s-a intamplat,
Dar nu pot.Te iubesc si inca nu te-am uitat.

Nu stiu

Stii,cum incepe fiecare poveste asa pornesc si eu sa zbor in zare.Poate asa pot sa-mi smulg gandurile intr-o creanga ratacita.Ar fi bine sa le las acolo.Disperarea,crizarea mea,grija catre ei,prietenii mei.Vreau doar sa-i protejez.
Parul roscat se amesteca cu vantul,
Norii imi umple cutia unde e gandul.
Frunza de nuc pe care scriu se rupe,sangereaza.
Cade spre pamant,pensula-l urmeaza.
Sentimentele publicate intr-o carte s-au pierdut,
Ca si urmele din trecut.