Umbra din norii de bumbac

Mereu am alergat dupa o umbra,
Numai sa simt cum degaja caldura,
Sa-mi simt corpul rece impacat,
Sa-mi spuna ca de atunci nu m-a uitat.

Degeaba am avut bravura necesara,
Sa ridic si sa accept totul intr-o seara,
Sa-i spun k poate sa-mi inmoaie sufletul
Iar ea sa am lase in cer,cu vrutul.

Mai departe amicii mei,porumbeii m-au ajutat;
Mi-au dat stamina cu lingura,m-au ridicat,
M-au invatat sa nu ma mai incred in umbre proaste,
Sa le dau eject ca poate sunt expirate.

Eu,inger ascultator de duh si porumbei,
Am receptat,am ramas printre ei.
Am uitat de umbra rea ce ma trada mereu,
Am ramas doar eu cu sufletul lui Dumnezeu.