Monolog antic

...Ce? De ce ma privesti asa violent? Nimic..taci;deodata vorbele tale brutale,oarbe ma lovesc din plin incercand sa-mi impinga in suflet,adanc, sentimentul acela dement de vinovatie. Tu nu vrei sa intelegi ca vorbele tale nu ma vor schimba.Nu..nu intelegi.Pornesti sa ma infrunti in nemarginitul meu suflet de groaza.Ai impresia ca vei putea scoate tot ce simt pentru el si ca apoi.. vei putea privii ca intr-o prapastie. Si,urland,mugetul tau de fiara incepe a sapa adang si gasind comori de sentimente ce tasnesc in urma ta pre destinatii necunoscute si fatale. Eu am sa fiu gasita intr-un tarziu,cine stie unde prabusita cu fata in tarana si sfasiata de rani adanci,ca un soldat cazut in batalie..Stop!