Era camera goala,
Erau 2 copii recent,
Si-si priveau cu raceala
Mainile impletite intre cativa centi.
Departe ajunse gandul lui dement,
Spunandu-i ca poate lipii marmura,
Iesind sub soare destul de recent.
Doar martor cerul le era,
Si mana aceea ce incet se strecura..
Timpul trece,el a plecat,
Nu s-a gandit in urma ce a lasat;
A ramas doar ea cu ea,
Si in gand ascunsa durerea..
Dar ea acum mai mult ca oricand,
Nu a intors privirea patimasa;
A lasat tot in picioare calcand,
Si a mers mai departe..fruntasa.
Pentru tine Deea..
joi, 25 iunie 2009
Poveste prin uitari
Publicat de CarameLLa la 17:26
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu