Aspiratile pasarelelor din staniol

Si acum stiu ca bolta imparateasca plange,
Atunci cand credeam ca amintiri se vor strange,
Ca pagina albumului cu poze din arhiva,
Se va ineca in lacrimi din cenusa pasiva.

....

Ca atunci cand pasii prin grane ne ramaneau,
Din pricina nemilosului soare pandeam
Sufletele cum din corp murdar de desprindeau;
Se intalneau in floarea-soarelui,zburau!

Cum ale noastre vorbe din sorzoane contopite
Mixau lanurile de epitete peticite,
Si alergam cu maineile de nori impletite
Doar sa le facem pe ele fericite.

Dupa o vreme ura de nadragi mi s-a lipit.
I-am taiat o mana;nu m-am gandit.
Apoi,la moartea mea a ramas chior,
Mi-am scos din cosciug un picior.