Blestem dincolo de arbori

Din ghiarele unui sihastru deal,
Iti despic in bucati corpul vamal.
N-ai vrut sa traiesti ploaia din vorbele mele,
Sub pamant, nu vei ramane nici cu ele.

Trupu-ti impanat cu fapte grele
Imi simte mana deasupra plina cu micsunele;
Acele flori ce odata viata ne-o canta,
Acum apa raului curge in fata ta.

Mai stii acel moment de spaima deplina?
Cand ai aparut tu,soare,in luna plina..
Noi,copiii naturii de frica luminii plangeam.
Apoi prin lacrimi de frunze doar eu te iubeam.